duminică, 17 februarie 2013

A fi educatoare...



,,Educator adevărat poate fi numai acela care face din viaţa sa un îndreptar şi pentru alţii, iar asta nu-i cu putinţă fără acel simţ de armonie interioară care stăpâneşte în fiecare clipă cugetul şi voinţa educatorului.”  - Simion Mehedinţi  
        A fi educatoare înseamnă nu doar a poseda cunoştinţe ştiinţifice de specialitate, ci a avea şi capacitatea de a le transpune şi traduce didactic, adică posibilitatea de a şti ce, cât, cum, când şi cui ofer.  Să fii educatoare înseamnă să fii dascăl...a fi dascăl înseamnă să ai vocaţie, la fel ca în cazul medicilor şi preoţilor...nu poţi face această meserie fără a avea vocaţie...e ceva de suflet, implică mai mult decât mintea şi cunoştinţele tehnice ale meseriei, implică o anumită structură sufletească, spirituală, o disponibilitate anume, o deschidere sinceră spre oameni, spre viaţă... adică o anumită categorie de oameni de calitate...În faţa clasei intervine vocaţia de ”dascăl”, misiunea de a fi actor pe diverse scene, în situaţi distincte şi uneori întămplătoare.  Din momentul intrării în clasă îşi face loc vocaţia aplecării cu dăruire si pricepere spre ceea ce facem, de a privi discipolii pe care îi avem ca pe niște parteneri de scenă, de a ne coborî oricât şi oricând la nivelul lor, de a face o poezie din fiecare temă predată, de a le inspira sentimentul că sunt martori activi ai evenimentelor pe care le-am descris, de a fi în permanenţă deschise spre nou şi inedit.
         Piesa pe care o jucăm de fiecare dată când ajungem în faţa copiilor va fi mereu alta, adaptată stării lor de moment, nivelului lor de pregătire şi mai ales de înţelegere.Va fi mereu o altă regizare cu aceiași sau alţi actori. Prin maratonul pe care îl facem în cei trei ani de grădiniţă vom fi învingătoare dacă ne-am dus la bun sfârşit misiunea şi dacă învăţăceii au înţeles ceea ce înseamnă să fi om!

        Oamenii se împart în doua categorii - cei care construiesc și cei care plantează.
      Sămânţa reprezintă orice lucru pe care-l poţi face să rodească: iubirea, timpul sau valoarea. Recolta se calculează în beneficii precum bucuria, relaţiile sau recompensele.Viaţa unei educatoare, a unui părinte trebuie să fie a unui cultivator. Menirea noastră este dăruirea, “multiplicarea” binelui, a dragostei, a credinţei, a grijii faţă de puiul de om și de Pământ, care de mii de ani este casa noastră.
      Un binecunoscut proverb spune: cine seamănă vânt va culege furtună. Haideţi atunci ca împreună să sădim în sufletele copiilor o sămânţă de bunătate pentru ca în viitor oamenii să fie mai toleranţi şi mai atenţi la cei din jur, să sădim o sămânţă de credinţă ca peste ani, chiar de este soare sau plouă, să nu uităm că Dumnezeu este scutul nostru de fiecare zi, să semănăm o sămânţă de dragoste şi frumos pentru ca în viitor să trăim în armonie. Sămânţa semănată în sufletele copiilor va rodi peste ani!
                

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu